Murmur dincolo de tăcere

Preponderența textelor poetice ale lui Eugen D. Popin sunt zguduiri atenuate de blândețe, sunt vibrații ale memoriei afective. Ele constituie baza acestei cărți, baza narării poetice și fundamentul ei; și aceasta, mai ales prin simplitate, o simplitate de mulți râvnită. O carte al cărei laconism, înviorat de gingășia graiului, ne împărtășește tăcută și gratitudinea evidentă a poetului față de acest grai, tot mai ignorat în substanța lui prin superficializare continuă, ca principiu „modern”, însă și prin exoduri tragice. Asta e și victoria lui. (Andrei Zanca)