Arborele fără umbră

Un baladin de gen feminin cu nimic mai prejos decât cei de gen masculine este Ileana Urcan, o „retrogradă”, în sensul pe care genialul Nicolás Gómez Dávila îl dă cuvântului, adică de dezavuare a unui prezent găunos în favoarea unui timp revolut, care a avut măreția lui. Evident că ea preferă, de departe, un timp al noimelor, iar nu prezentul fad, desubstanțializat, în care comunicarea autentică e imposibilă deoarece „acum se alunecă pe inexistente, ori mincinoase cărări on line/ cărând grămezi de cuvinte ofilite, murdare,/ bune de șters talpa încălțămintei pe ele.”

Ileana Urcan continuă să depene inspirat fire epice într-o țesătură fină cu virtuți picturale și sonorități savante, într-un dialog neîntrerupt cu trecutul personal, dar și cu cel cultural deopotrivă. (Mircea Petean)