Un ceas cu tine însuți, trad. Herbert-Werner Mühlroth și Ioan Milea

În creația sa, Heinrich Böll a văzut un „exemplu de persistență a poeziei, a poeziei germane în realitatea germană”. Și, într- adevăr, Reiner Kunze continuă, într-o manieră personală, tradiția incisivei poezii civice brechtiene, al cărei punct de plecare e în Heinrich Heine. Scrisul său se hrănește din condiția poetului în lumea „socialismului real” și ajunge treptat la o expresie laconică, densă, plină de ironie mușcătoare, adoptând nu odată limbajul străzii. Mai mult, chiar și după stabilirea lui în Vest, el nu a încetat să pledeze pentru libertatea conștiinței și a creației, să se ridice împotriva tuturor ingerințelor străine în artă și să denunțe tendințele malefice pe tărâmul politicii, al vieții sociale și al culturii. Pentru el, poezia, deja trecută prin experiența subversiunii din vremea comunismului, rămâne un fel de bilet secret strecurat de către un deținut „sub suprafața comunicării cenzurate”, adică un mod de a „străpunge mereu absurdul”, cum spune Milan Kundera, care admiră la Kunze „sensibilitatea neobișnuită pentru cuvântul spiritual și pentru ironie, pentru rațiunea poetică și pentru floreta logicii”.