Secvențele senectuții

Secvențele senectuții nu sunt un bocet, ci o rațiune aplicată. Din perspectiva vîrstei, se deschid noi drumuri de înțelegere a vieții și a traiului personal, acestea sunt materializate secvențional în carte fiindcă așa au apărut. Nu am parcurs invers un drum, observîndu-l și scriind despre el, ci m-am lăsat dus de anumite momente care l-au jalonat. Ceea ce mi-am propus, totuși, este sinceritatea relatării, deoarece nu vedeam nici un rost în înfrumusețare. Deci, este așa cum s-a întîmplat: stau în fața unei coli albe și consemnez așa cum îmi vin în minte și nu se interpune nimic între noi.
„Secvențele” nu s-au produs în cronologia lor, ci aleatoriu. Cine știe ce lucru mic și fără importanță le-a adus în minte, pe care l-am uitat imediat. Au rămas doar „secvențele” consemnate. Primele au deschis un loc de rezonanță în suflet, cele de al doilea sunt rezultatele rămase.
Ele pot da o impresie autobiografică, dar fără calendar. Le-am subintitulat „intelectuale”, fiindcă am adus în sprijin, la unele, ceea ce am consemnat la timpul potrivit (fragmentele cursive). Aceste dovezi intelectuale suplinesc cronologia lipsă. Restul rămîne la latitudinea cititorilor…
Volumul al doilea continuă derularea secvențională din primul, în aceleași condiții și cu aceeași finalitate.