Proba focului

Despre ION POP, poetul, iar nu maestrul atâtor generații de tineri formați la școala Echinox-ului, s-ar putea spune, simplu, că, deși știe totul despre poezie, despre jocul poeziei, așa cum i-ar plăcea să spun, reluând o sintagmă celebră de-a sa, nu s-a lepădat de poezie, ci, dimpotrivă, o cultivă cu o superbie dincolo de orice suspiciune. Iată-l revenind la LIMES-ul nostru, după „Litere și albine” (2010) și „Lista de așteptare” (2019), cu:

Ion Pop scrie în răspăr cu vântul rece al stingerii pe care-l simte suflându-i în ceafă, adeseori polemizând inteligent cu vanitățile unora și altora, mereu atent la ceea ce se întâmplă în preajma sa, dar mai ales înlăuntrul obiectelor verbale pe care le construiește perfect conștient de modul în care o face, căci el e permanent dublat de ochiul critic care i se uită la texte peste umăr…