Lăcrimarul înflorit

Apelul la arhetip, miza pe arhaicitate, şi respectul pentru tradiţie creează o tainică poezie a numelor; poetul stăpâneşte la modul desăvârşit arta de a modula sunetele de aşa manieră încât prin invocaţie să scoată la lumină sensuri ascunse, imagini pierdute, lumi scufundate. Probabil că lăcrimarul şi varianta sa aristocratică – lacrimarium – vor rămâne în istoria poeziei româneşti drept cuvintele mântuite de rostirea poetică a lui Ioan Petraş. Un poet religios în adevăratul sens al cuvântului, din stirpea marilor imnografi ai Ortodoxiei, şi un povestitor hirsut, nerevelat, deocamdată în scris – dar nu e povestirea o specie eminamente orală? – este Ioan Petraş, bunul nostru prieten. (Mircea Petean)