Joi spre miercuri (prezentări de Mircea Petean și Al. Cistelecan)

15.00 lei

E destulă exasperare în tăietura de șiș a versurilor Dorinei Șișu (numele ei pare a fi predestinat!) și o sfântă furie; e multă lehamite, oboseală și durere mută, oricât ar încerca ea să le ascundă, să le îngroape într-un nor de cuvinte, ele tot răzbat prin interstițiile poemelor sale, cu puternice accente sociale, care adună fragmente de dialog cu o ființă apropiată, la fel de marginală ca ea, mânată de aceeași dorință perversă de viață ca ea, într-o lume masificată, înstrăinată, încenușată, în care și-au strămutat iluziile amândoi; în imaginea pescarului care așteaptă absent pe țărmul oceanului se adună perfect, ca într-un nod, întreaga rețea de sensuri și obsesii a acestei cărți de versuri teribil de neliniștitoare… Sublim este faptul că poeta își asumă umanitatea, așa ulcerată cum e ea, cu o tărie de caracter înscrisă în gena supraviețuirii naivilor dintotdeauna, dar și cu certitudinea că mari modificări nu se vor produce curând… (Mircea Petean)

SKU: 978-606-799-101-7 Categorii: ,
Descriere

E destulă exasperare în tăietura de șiș a versurilor Dorinei Șișu (numele ei pare a fi predestinat!) și o sfântă furie; e multă lehamite, oboseală și durere mută, oricât ar încerca ea să le ascundă, să le îngroape într-un nor de cuvinte, ele tot răzbat prin interstițiile poemelor sale, cu puternice accente sociale, care adună fragmente de dialog cu o ființă apropiată, la fel de marginală ca ea, mânată de aceeași dorință perversă de viață ca ea, într-o lume masificată, înstrăinată, încenușată, în care și-au strămutat iluziile amândoi; în imaginea pescarului care așteaptă absent pe țărmul oceanului se adună perfect, ca într-un nod, întreaga rețea de sensuri și obsesii a acestei cărți de versuri teribil de neliniștitoare… Sublim este faptul că poeta își asumă umanitatea, așa ulcerată cum e ea, cu o tărie de caracter înscrisă în gena supraviețuirii naivilor dintotdeauna, dar și cu certitudinea că mari modificări nu se vor produce curând… (Mircea Petean)
O poetică indignado ține în vervă poemele Dorinei Șișu din Joi spre miercuri. Furioasă, exasperată, rănită, Dorina strigă, zgârie și se zbate pe marginea subțire și fluidă dintre mânie și disperare; o disperare care devine mânie și o mânie care se topește în disperare. E o convulsie (socială, spirituală, afectivă) prelucrată ca revoltă declamată, la rândul ei, cu patosul directeții, frust și abrupt, pentru a-i reține toată căldura autenticității imediate. Dar fondul din care țâșnesc aceste violențe este unul traumatic; din rană ies apostrofele și cinismele defensive ale Dorinei; din cuvinte rănite și batjocorite, „pe care le-au călcat toți în picioare/ cu cizme germane înalte și negre”, și – deopotrivă – din vise strivite și din fragilitatea victimei: „răscumpără-mă dragul meu/ vocea mea e mai mult un ecou prelungit din visele tale”. Afecte întoarse în resentiment, poemele Dorinei sunt o poetică reactivă, un răspuns la acuitatea strivirii. (Al. Cistelecan )

Recenzii (0)

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Numai clienții autentificați care au cumpărat acest produs pot lăsa o recenzie.