Îmbălsămări

Volumul de versuri al lui Ioan Barb ne oferă o aprofundare a unei solitudini care anterior avea frecvent interferențe sociale spre a se confirma prin contrast, înfățișată acum în prezent ca atare. Avem a face cu o tensionată confesiune a unei conștiințe interogative cu sine, întrebările și răspunsurile deopotrivă abisale aflându-se într-o similară suspensie. Perspectiva e a unei angoase sub semnul damnării postmoderne, cu speranța subînțeleasă a unei izbăviri textuale. Creație de o cuceritoare autenticitate morală care se cuvine prețuită în consecință. (Gheorghe Grigurcu)