Hadji Agha

Prima povestire, , a fost publicată în 1945, adică la patru ani după ce, la 25 august 1941, armatele britanice şi cele ruseşti au intrat în Iran şi l‑au forţat pe Rezā Şāh, întemeietorul dinastiei Pahlavi, să abdice în favoarea fiului său, Mohammad Rezā Pahlavi Āriāmehr, şi să plece în exil.

În puţine dintre textele hedāyatiene (şi acolo parţial), verva caustică, satira, ironia necruţătoare, acuitatea, precizia observaţiei realiste sunt atât de evidente, valori de intensitate frizând paroxismul şi dezvăluind un Hedāyat „rău”, aproape mizantrop.

A doua povestire, Misiunea, e scrisă la Paris, în 1930, în aceeaşi viziune dramatică (mai cu seamă, Caravana islamului). Acest triptic narativ‑dramatic este  o satiră înverşunată împotriva falşilor conducători religioşi, escroci şi impostori care fac din valorile islamului instrumente sigure de îmbogăţire a lor. (Gheorghe Iorga)