Consecințele politice ale păcii

Iată o carte apărută în anii 20 ai secolului trecut și reeditată de noi zilele acestea, care analizează consecințele Tratatului de la Versailles, de o stringentă actualitate: „Iată o carte unică în opera domnului Jacques Bainville. Înclinația naturală a spiritului său îl duce pe domnul Bainville spre a înțelege și a explica mai degrabă decât spre a prevedea. Totuși, în 1920, el a prevăzut; a scris această carte și a putut, fără remușcări, să lase altora meseria de profet pentru că anunțase totul, tot ce s a petrecut din 1920, și probabil tot ce se va petrece în anii care vor veni. Nu există lectură care să lase o impresie mai vie a unei inteligențe excepționale, deopotrivă lucidă, fermă, rapidă, viguroasă, aplicată la real, ridicându se fără să obosească de la detaliul geografic la vederile cele mai vaste și servindu se de experiența istorică cu o siguranță care uimește și cu o ușurință care încântă.

Cea mai izbitoare caracteristică a timpului nostru este, fără îndoială decrepitudinea inteligenței politice. Funcționarea sistemului parlamentar cere liderilor mai multă pricepere decât putere, mai mult oportunism decât tenacitate, mai multe vicleșuguri decât viziuni generale. Sunt aduși la putere oameni fără experiență care cred că pot compensa lipsa lor de pregătire prin faptul că se înconjoară de specialiști meticuloși și înguști la minte. Astfel, detaliile Tratatului de la Versailles au fost opera unor experți și tehnicieni. Ansamblul și contururile generale au fost opera unor amatori. Gândirea și priceperea se regăsesc în ceea ce este accesoriu. Dispozițiile generale și esențiale de care depind soliditatea și succesul tuturor celorlalte au fost decise de oameni ghidați nu de cunoașterea trecutului, ci de principiile sumare ale unei filosofii oratorice.

Aceasta a fost drama de la Versailles și este și subiectul acestei cărți. Dezacordul fundamental a avut consecințe. Jacques Bainville are onoarea de a le fi prevăzut și de a fi definit politica, aceea care, pe cât posibil, le ar fi putut evita.” (Pierre Gaxotte)