Arheologie hermeneutică recuperatoare. Vremuri și creație, vină și uitare

Fiind contra criticii et patati et patata (bla-bla-uri care constituie o formă de malpraxis-critic), textele din cartea de față sunt scrise deopotrivă cu distanță și cu patos, dar fără pic de ură și părtinire, departe de acei gardiști din solda lui cum ira et studio, cei care țin ferecați în carantina politico-ideologică autori de la Eminescu, antisemitul, până la Nae Ionescu, Horia Stamatu sau Vasile Băncilă, și ei vânduți evreilor, dar și legionari. „E cam mult Nae” în cultura noastră, s-a spus, acuzându-se irevocabil generațiile de „năiști” că ar fi infestat spiritul românesc.

În prima secțiune am formulat adevăruri calme, pentru unii incomode sau inconfortabile, despre creația unor autori din epoci istorice diferite, care au avut atitudini hrănite fie de un bovarism al valorii personale, e vorba de Macedonski în veacul al XIX-lea, fie alimentate de „jocul” compromițător nu doar moral cu puterea zilei – este cazul lui Noica, Doinaș, Balotă – sau departe de infernul mundan totalitar: îl numim doar pe Cioran.

A doua parte dezvăluie ce se petrece „În miezul lucrurilor”: un interviu care scanează vectorii biografiei mele intelectuale, o analiză, și ea incomodă, despre cărțile preferate de români și un „Dosar” al Revistei SÆCULUM, cu accent pe despărțirea mizerabilă dintre o universitate din Sibiu și moștenirea lui Blaga, patronul ei spiritual.

Austere sau greu acceptate, silogismele critice formulate au un metabolism sănătos în doi timpi: cercetare riguroasă și interpretare, pe care-i numesc cu o sintagmă metaforică împrumutată: Descos și țes! Și am făcut-o exclusiv cu convingerea că adevărul e un proces continuu, dar că nu putem merge mai departe fără a ști care este, în fiecare moment istoric, ora exactă a adevărului adevărat.   (Ion Dur)