Apolinic și dionisiac în literatura română și literature europeană

Premisa de la care pleacă Mădălina Oneț este aceea că influența pe care a avut-o opera lui Friedrich Nietzsche nu poate fi rezumată la receptarea ei doar în domeniul filosofiei sau la apariția doar a câtorva opere literare majore din spațiul european. Autoarea spicuiește, pe cale inductivă sau deductivă, pasaje care codifică situații arhetipale și apertura spre mit, puse în evidență de apolinic și dionisiac, valorificând metoda de analiză comparatistă și direcțiile de receptare ale textului literar care se înscriu într-o arie extinsă de cercetare ce îmbină filosofia cu literatura, istoria ideilor cu istoria mentalităților, toate fiind inserate contextului ideologic, politic, istoric și cultural din secolul al cărui prag autorul propoziției fundamentale pentru modernitate „Dumnezeu a murit” nu a mai apucat să-l treacă. Avem în lucrarea de faţă o teză aplicată, cu un fond documentar şi bibliografic amplu și bine utilizat, într-un orizont interpretativ ridicat și empatetic. (Vasile Spiridon)