Scrisorile lui Dracula

Trăiesc în pace și liniște, bucurându-mă din plin de perfecta armonie a osmozelor cosmice! Nimic nu mă deranjează! Nimic mă supără! Indulgent, trăiesc această stare de senzualitate și beatitudine profilactică. Ignor orice moment dur și șocant al existenței. Le consider puf de păpădie în căușul palmelor mele volatile deschise înspre cer. Sunt ceea ce simt luăntric trăind perfect în armonie și pace cu toți și toate! Nu am nevoie de nici un răspuns. Nu mai simt deloc nevoia de a discuta despre viață. Tăcut, o trăiesc intens, așa cum este ea în orice moment! Dețin cheia tăcerii și răspunsurilor esențiale. De fapt, nu mai am nevoie și nu mai vreau nimic! Sunt trăirea neființei. Lumina vie a visului real!
În aceste momente de totală relaxare mă simt perfect conectat universului! Vibrez la unison cu înțelepciunea cosmică, fără însă a pretinde că sunt înțelept. Sunt doar o ființă omenească obișnuită! La ce mi-ar folosi miriadele de afirmații false? La nimic. Știm prea bine că cei cu adevărat înțelepți sunt muți. Înțelepții cunosc menirea cuvintelor rostite și puterea lor fenomenală de a vindeca sau distruge lumea sau chiar întregul univers. Dar cuvintele nu pot traduce sensul adevărat al trăirii intime nici adevăratul mesaj sau conținut al legilor universale cosmice. Tăcerea nu poate fi scrisă! Poate fi doar descrisă… grăită… trăită!