Psihoduh (jurnal incomod)

Cartea de debut a Mayei Rotaru e un paradox: concepută ca un text non-ficţional, ca un jurnal al credinţei, cu relevanţă strict individuală, ea se transformă la lectură într-un roman al cunoaşterii şi al creşterii de sine, într-o ficţiune cu posibilitate de adevăr. (Mihaela Ursa) O carte neprefăcută?. Ne-pre-făcută. Într-o lume făcută îndeobşte de alţii, în care ni se oferă reţete pentru orice, de la succesul în showbiz la fericire, şi de la slăbit la mântuire – o asemenea carte este deopotrivă neliniştitoare şi odihnitoare. Neliniştitoare, pentru că, prin sinceritatea autorului, obligă cititorul, pagină după pagină, să-şi reevalueze şi să-şi retrăiască (dacă a apucat să trăiască vreodată) propriile căutări. Obligă cititorul să nu mo?ăie într-o lume în care e mai lesnicios să te pre-faci. Să te faci dinainte, adică, de ochii altora. Dar şi odihnitoare, pentru că îţi oferă certitudinea că nu eşti singur pe acest drum. O carte cu sufletul pe masă. (Alin Fumurescu)