Povestirile din Grădina Soarelui

“Cu o practică scripturală în poezie de anduranță, souvent brillant, la 70 de ani pe care îi va (îm)plini anul acesta, Vasile Luțai își oferă bucuria (și ne face părtași de lectură) unei cărți în proză scrisă cu pasiune și plăcere, dar și cu un evident tropism liturgic, și poate tocmai de aceea în afara oricăror categorii ori criterii determinative în ceea ce privește norma formulei literare… Sub titlul plin de candoare Povestiri din Grădina Soarelui (numele simbolic al unui sat de munte din Maramureșul istoric), Vasile Luțai întocmește (rezumând sever, în ceeea ce ne privește, o materie infinit mai bogată) o carte unică, între sacru și profan, despre marea taină a Bisericii, pe care o reprezintă slujbele de înmormântare ale celui săvârșit; o ierurgie urmând cu strictețe, deopotrivă, atât rânduiala liturgică stabilită, potrivit canonului ritualic, de Molitfelnic, cât și întreaga tradiție popular-folclorică încă vie specifică enclavei etno-culturale și religioase de la confluența dintre Valea Scradei cu Vișeul și Valea Vasărului, unde Vasile Luțai a păstorit o viață întreagă.” (Ștefan Ion Ghilimescu)