Păianjenii mei

Poemele prozastice ale lui Victor Țarină, din noua sa carte cu un tittlu atât de insolit – Păianjenii mei – sunt fragmente dintr-un jurnal intim ținut pe sărite. Au, prin urmare, frăgezime și naturalețe căci sunt transcrieri nude ale unor întâlniri fericite, capabile să declanșeze resortul memoriei afective, să stârnească reverii compensatorii sau reflecții stoice. Am avut întotdeauna o mare simpatie pentru geologi. În tinerețea mea petrecută la Borșa Maramureșului era un grup de tineri geologi care cochetau cu pictura, muzica sau literatura. Firește că i-am cultivat, dar nu cred să fi avut careva ambiția să devină pictor, muzician sau scriitor, deși organizau vernisaje, serate muzicale și participau la ședințele de cenaclu.

Victor Țarină, pe care l-am cunoscut după întoarcerea mea la Cluj, este o fericită excepție. (Mircea Petean)