Naufragiatii din Braila

Naufragiaţii Elenei Netwig au caracter, umor şi, mai ales, talentul de a transforma pizma în artă, punându-se de-a curmezişul sistemului cu graţie. Luptând cu Securitatea, cu nedreptatea, cu mizeria dar şi cu propriile limite, ei navighează împotriva curentului. Cu ce se aleg? La o primă vedere, cu nimic. Unul se sinucide, altul dispare, în fine, ultimul se transformă din actor de provincie în actoraş de Bucureşti. Pe scara performanţelor socio-profesionale, constatăm trei eşecuri. Pe cea morală, un triumf al omenescului, al normalităţii, al puterii vindecătoare a prieteniei. Totul pe fundalul unei Brăile care aminteşte de Panait Istrati. Romanul Elenei Netwig are desfăşurări rocamboleşti, evocă cinematografic, se citeşte cu poftă, până într-atât încât ai vrea să afli că are un sequel.” (Daniel Niculescu) „Romanul Naufragiații din Brăila descrie, precum înșiruirea umbrelor ce se succed pe un ecran de cinema, destinul unui tânăr inginer abia ieșit din detenție. Nu trădarea soției, cea care l-a trimis la închisoare este scânteia care aprinde intriga romanului, ci solidaritatea celor trei prieteni pe care Marin îi regăsește în ciuda amenințărilor care planează asupra cotidianului, la întoarcerea în urbea sa. Autoarea surprinde nuanțat stările de spirit ale celor ce compun micul grup. Povestea are loc în ultimii ani ai comunismului victorios, în epoca de aur a fricii și a delațiunii, fiind întrucâtva o oglindă a vieții autoarei. Cartea face trimitere la întâmplări trăite aievea de scriitoare înainte de plecarea din România, dar este și un roman al timpului nostru… un timp în care continuăm să ne trăim naufragiile, neliniștile, poveștile de dragoste, eșecurile și victoriile, ca și atunci. Scris din dorința de a mărturisi despre vremurile trăite, dar și cu umor, „Naufragiații din Brăila” e expresia unei firi energice, generoase, care trăiește pentru ceilalți, prieteni, familie, elevi și acum pentru cititorii români, de acasă și de la capătul vestic al Europei.” (Mihaela Crăciun)