Mircea Cărtărescu. Romanul inițiatic

O carte dedicată romanului cărtărescian nu-i deloc de ici, de colo. Cine a îndrăznit? Ion Neagoș e numele curajosului comentator. El este un autor limesian reputat, ținând seama că a publicat la noi alte două cărți importante: „Crăciun, Schlesak, Zanca” (2015) și „Mircea Eliade. Mitul iubirii” (2016).
Spicuim din prefață:
„S-a vorbit despre narcisismul celor două romane ale lui Mircea Cărtărescu, Orbitor și Solenoid, a căror înțelegere constituie obiectul încercării de față. Însă nenumărate întâmplări, situații, stări interioare au un înțeles suprapersonal. Iar secvențele pur memorialistice sau cele sociale nu vor interesa aici. Ambele romane formulează ideea că o carte adevărată trebuie să fie o Evanghelie, adică să conțină un mesaj soteriologic, asupra căruia autorul chiar insistă, părând să ignore rigorile formei, suprapunându-și vocea peste aceea a personajelor și amintind, din când în când, caracterul lor ficțional. Pe de altă parte, se susține că un adevărat roman trebuie să supună cititorul unor încercări inițiatice. Nu în sensul unei ermetizări voite a textului, ci al transmiterii treptate, voalate, a unui adevăr pe care acesta urmează să-l asume, chiar să-l trăiască, dacă e posibil.(…)
Este vorba, pe scurt, de a accede la acea înțelegere a lumii, a raportului ei cu absolutul și cu noi înșine, care face posibil saltul de la conștientizarea condiției umane, urmată de un refuz înspăimântat și de încercarea de a o aboli și transcende, la acceptarea, asumarea și transfigurarea ei eliberatoare, ca în Bhagavad-gītā sau în tantrism.”