Max Blecher

Povestitorul are acces doar la fragmente de realitate, perspectiva aceasta limitată fiind compensată prin mărirea rolului jucat de celelalte organe de simţ şi de intelect. O asemenea perspectivă limitată duce şi la ceea ce autorul numeşte „tirania obiectelor”. Sintagma este în măsură să nuanţeze condiţia extrem de vulnerabilă a creatorului, postura sa de victimă. El nu numai că nu este un demiurg în lumea imaginarului, dar, până şi arta se naşte tocmai din „agresiunea realului”, din criza provocată de tirania obiectelor.