Jugul de Aur sau Garderobele de razboi

Undeva, Mihai Posada ni se autoînfățișează, între mai multe jucăușe autoironii, cu figură de „milionar american”. Sibian, ba sibiot de-a dreptul, poetul își are rădăcinile adânci în vatra de tradiție și limbă a Mărginimii înconjurătoare alături de care s-a așezat temeinic cultura esențială. O moștenire de limbă și tâlcuri pe care le transmite, cu mijloace artistice, ca stăpân deplin al cuvintelor și înțelesurilor acestora, prin intermediul poeziei sale, într-o încercare de a decoperta indicibilul.
Înalt și subțire, cu mustăcioară tipică mărginenilor, mai degrabă tăcut și retras, dar profund ancorat în realitatea de fiecare zi (a fost și jurnalist toată viața), vorbind în calambururi și-n rânduiri cvasiaforistice, Mihai Posada este mai degrabă un Milionar român bănulescian: deținător unic al unui milion de expresii esențiale, pe care ni le așază în „poeseuri” de citit și de recitit cu uimire și încântare, îndelung răsplătitoare. (Ioan Radu Văcărescu)