Interviuri. Între biografie şi bibliografie

Mare profesor, critic literar – poate cel mai important comentator de poezie al zilelor noastre -, excepţional poet el însuşi, mentorul „Echinox”-ului, cu siguranţă fenomenul literar românesc postbelic de cea mai mare anvergură, după Cercul literar de la Sibiu, Ion Pop a împlinit 70 de ani. Îi dorim ani mulţi, cu sănătate, spornici în planul creaţiei. Cartea aceasta este micul nostru dar de ziua lui.
„Adun acum, cu sentimente amestecate, dialoguri desfăşurate vreme de vreo patru decenii.Este, pe de o parte, fireasca emoţie a unor întoarceri spre viaţă şi scris, în rememorări de drumuri parcurse pe care te regăseşti măcar fragmentar, prin vorbele rostite în timp, ca firimiturile – ori mai degrabă cenuşa – presărate în basme. Repetându-se inevitabil, câteva întrebări îţi pot da sentimentul unei anumite stabilităţi a reperelor între care ai trăit, cel puţin acelea verificate ca puncte de relativ interes prin interlocutorii care au crezut de cuviinţă să ţi le semnaleze. Reiterarea răspunsurilor, în variante adesea apropiate, poate sugera, ca atare, şi pentru uz propriu, un fel de consecvenţă cu tine însuţi, de natură să-ţi ofere măcar iluzia unei bune, luminoase aşezări în lumea prin care ai trecut. Ceva din geometria la care ai năzuit mereu se încheagă, iată, cât de cât, dincolo de precarităţi şi de alterări, iar repetiţia se dovedeşte a fi, încă o dată, o mamă a Studiilor… Dar o carte ca aceasta nu are cum să scape nici de un anumit sentiment, să-i spun, elegiac. Căci nu e lucru uşor să constaţi cum, încetul cu încetul, biografia ta se transformă în bibliografie. (ION POP, din argumentul cărţii)