20.00 lei
E atât de plină, poezia Persidei Rugu, de mărci ale ascunderii, retragerii, dispariției, încât e imposibil să nu te întrebi ce anume generează atâta discreție. Este cât se poate de firesc, aşadar, gestul de repliere a ființei într-un ev revolut. Întreg ciclul median al cărții (Cântările domniței din vechea cetate) creionează o atmosferă vag medievală, cu ziduri de cetăți, de castele părăsite ori de mănăstire, cu altare de temple străvechi, cu rune, cu suliți şi arcuri cu săgeți etc.
Poemele incluse în ciclul final al cărții – „Pribeagul în pânză de in” – aduc împăcarea. „Eu nu mai sunt nimic/ sunt doar iubire”, clamează poeta, prin urmare iat-o şoptind o rugăciune pentru cei mici (Cântec pentru un prunc) şi una pentru oamenii mari (Metanoia), sau afirmându-şi certitudinea care stinge orice şovăială (Pe frunza vântului de seară) şi care face inutil orice discurs. Îndoiala pare a se fi risipit, suferința pare a se fi resorbit, dorul de pierdere nu mai are nimic angoasant, dimpotrivă – e de-a dreptul angelic… E sfârşitul unei călătorii plină de primejdii, capătul unui urcuş care a început în infern, dar ne-a scos de acolo, purtându-ne înspre un liman al împăcării, un rai al tuturor reconcilierilor. Şi mai e răspunsul la întrebarea noastră retorică, care răspuns ar putea suna aşa: discreția Persidei Rugu afirmă o Prezență plenară, singura care conferă sens absenței.
Numai clienții autentificați, care au cumpărat acest produs, pot să scrie o recenzie.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.