În prag de zen

E limpede că Ieremia Lenghel rămâne, în oricare din ipostazele sale, profesionale ori  extraprofesionale, un suflet extrem de sensibil, excesiv de introverit și preocupat mereu de a-și pune propria persoană în relație cu marile dileme/provocări existențiale.

Cartea de față confirmă regula, zen-ul nefiind altceva decât una din ipostazele aspirației ființei spre pacea interioară, spre calmul și împăcarea contrariilor, a lumii obiective cu propria subiectivitate. Doar că, pentru poetul-doctor Lenghel, zen-ul nu este un scop în sine și nici un capăt de drum, ci un proces, o cale la capătul căreia răsar atât  bucuriile cât și decepțiile. El nu este un „împlinit”, un „fericit”, ci un  veșnic și umil „ucenic”. Pentru el, a fi „în prag” nu este altceva decât a ști că trebuie să meargă mai departe.

Vasile Igna