În așteptarea prezentului

În poemele lui Vlad Gînţa dinamica realităţii se resoarbe în desen liric precis, convulsia afectivă atenuându-se până la regăsirea unei limpezimi îndelung aşteptate a discursului, într-o alchimie afectivă austeră, care ezită între detaliile cotidianului şi sugestiile anamnezei. Ţinuta reculeasă a tonului liric exclude crisparea expresiei, scenariul liric înregistrând, reflexiv şi grav, spectacolul proteic al lumii, aşteptări şi nelinişti absorbite în vers sau emoţii stimulate de freamătul livrescului. Versurile sunt rodul unui temperament sensibil la viaţa lumii, la avatarurile propriilor nelinişti şi îndoieli, autorul travestindu-şi destinul în ritual al geometriei inefabile a fiinţei, prin filtrul unor interogaţii fără răspuns ce fixează utopic „istoria clipei” în viziuni halucinante, refulate în  liniile disciplinate ale aşteptării prezentului. (Iulian Boldea)