Femeia cu pălărie albastră

Nefiind un roman istoric de tip tradițional, adică o reconstituire minuțioasă a unei epoci, ci unul indirect, criptografic, care folosește istoria mai degrabă ca pretext, cartea (poate chiar trilogia) este un discurs elaborat despre ideea de dispariție. Personajele centrale nu sunt prezențe istorice marcante, ci arheologi care răscolesc pământul în căutarea urmelor unei culturi dispărute – artefacte precum inelul cu smarld, cu o valoare simbolică deosebită, comori ascunse în măruntaile pământului sau Cartea sfântă. Prin urmare, prea puține informații, poate chiar deloc va oferi autoarea despre erezia catară, subtilitățile de ordin religios sau metafizic ale acesteia sau manifestările ei în existența cotidiană. În schimb, toate eforturile ei se vor îndrepta înspre cercetările arheologice, ale celor care caută urmele unei comunități care s-a organizat în chip aparte, independent față de autoritatea politică și religioasă a timpului. Și care a fost pedepsită crunt pentru curajul ei sinucigaș de-a fi altfel. Sortită dispariției.  Pe un alt plan, care ține deja de tradiția mai recentă a thrillerului psihologic, autoarea va urmări cercetările de ordin polițienesc și juridic implicate în această poveste cu ramificații dintre cele mai imprevizibile. În fine, pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, există și o poveste de iubire ale cărei umbre cad peste toate meandrele unui drum care ne duce din Parisul contemporan în Languedoc-Roussillon, vatra de odinioară a catarilor, apoi în Pirinei, și de acolo la București sau la Colțești, în cetatea de acolo unde s-ar afla destule semne și simboluri specifice catarilor sau templierilor. Și este o dovadă de inteligență artistic faptul că iubirea aceasta se înfiripă în primele pagini ale cărții, apoi dispare ca să reapară în finalul ei…

Dovada peremptorie a existenței unei comunități bine organizate este cartea. Cartea aceasta este sfântă nu pentru că e de inspirație divină, ci pentru că este mărturia cea mai elocventă a existenței unei lumi dispărute.

Bucuria scriiturii se va converti, cu siguranță, în bucuria lecturii, iată încă un argument pentru a prețui romanul dnei Olivia Mândruțiu-Rusu.