Dimineți pe sfoară

Însingurați sunt poeții, de felul lor – nu-i așa? -, dar mai însingurat ca un colonel în retragere, care și-a găsit refugiul în căsuța părintească din satul natal, udeva, într-un afund de Oltenie, nu-i nimeni. Constantin Sârghiuță, căci despre el este vorba, revine la LIMES-ul nostru cu o nouă carte de versuri.

„Umblu prin mine/ ca într un circ pustiu”, scrie poetul Constantin Sârghiuță, care pare a urca trudnic treptele zilei într-o lume maculată, purtând poeme în raniță și visând la prospețimi aurorale. Versurile sale sunt flashuri biciuite de contraste: lumină – întuneric, sublim – jalnic, sărăcie – bogăție de cuvinte, grandoare – nimicnicie, tristețe grea – voioșie silnică ș.a.m.d. Eul liric se multiplică în diverse ipostaze, și ele contrastante, când clovn, când erou, când călător obosit, când sedentar resemnat; grăbit să se mute-n cuvinte, el aduce ofrande zeului tăcerii… (Mircea Petean)