Dimensiunea comportamentală a sărbătorescului

Pentru a defini sărbătoarea nu este nevoie de apelul la exaltări mitice, la haos primordial sau sacralitate revelată; entuziasmul și tumultul nu aparțin doar primitivilor. Sărbătoarea este o dată și are o dată, ea este un interval temporal care separă două durate finite, un interval mort pentru muncă, dar viu pentru a face altceva, complet diferit. Acest interval este mereu în raport cu ansamblul cotidian, cu duratele pe care le separă, iar față de ele, este mereu excesiv: turbulență plăcută și dorită în raport cu amorțeala vieții obișnuite. Altfel, nici n‑ar putea fi recunoscut ca un timp diferit, care oferă un surplus de calitate vieții, compensându‑i banalitatea, permițând răsturnări fără consecințe în viața reală pentru că sunt jucate: transgresările, violențele, excesele, toate deviațiile de la normă rămân în interstițiul sărbătoresc.