Creangă romancier? Un fabulos roman inițiatic

Cartea lui Mircea Tomuș despre Ion Creanga se citește pe nerăsuflate. Un veritabil „coup de maître”! Excelent romancier el însuși, Mircea Tomuș a reușit să “cristalizeze” o definiție a romanului pe care o verifică minuțios și elegant pe opera lui Ion Creangă. În concepția sa, romanul are mai multe straturi, chiar dacă dispunerea lor nu mai este succesivă, ci întrepătrunsă: “cel demiurgic, care constă în procesul cvasi-miraculos de creație-invenție a unui univers similar celui fizic, dar creat și exprimat prin cuvinte; cel problematic, constând în nucleul de cunoștințe-reprezentări de idei-probleme despre viața omenească și tot ceea ce ține de determinările ei interne și externe; cel diegetic, apoi, care constă într-o tramă narativă, un fir de acțiune sau mai multe, care duc fiecare, în parte sau împreună, odată cu protagoniștii lui, eroii sau actanții, de la un început spre un sfârșit, care nu trebuie să fie neapărat o încheiere; și, în fine, cel sinfonic, care dispune și aranjează componentele lui interne cumva după principiul unei muzicalități proprii, așa cum face o lucrare sinfonică, cel mai apropiat de el din toate produsele artei, dacă n-ar fi și ansamblurile picturale, sculpturale sau de tapiserie, cu care, de asemeni, are destule co-respondențe”. Demonstrația ipotezei sale este impecabilă. Cu totul excepțional este aparatul de note și îndeosebi modul în care autorul acestei poate cea mai bună carte despre Creangă scrisă în românește intră în dialog cu alți comentatori, nerefuzându-și adeseori plăcerea de a polemiza. Salutară este aprecierea la superlativ a contribuției lui Vasile Lovinescu la exegeza operei marelui povestitor. Iar Tertul Ascuns își gasește o aplicare ideală în relația sa cu Harap Alb. (Acad. Basarab Nicolescu)