Colocviale

Viaţa mea sa împărţit între poetul şi profesorul Dumitru Chioaru. Am însă de la o vreme impresia că poetul a pierdut în favoarea profesorului, pentru că poezia mă vizitează mai rar. Scriu poezie dintro nevoie vitală. Ea mă ajută să rezist asaltului zgurii vieţii prozaice. Scriu, deci rezist. Încă mai cred că, parafrazîndul pe Dostoievski, poezia va salva lumea. De aceea, mie teamă de momentul cînd nu voi mai scrie poezie, ca de o boală mortală. Trag însă nădejdea că, odată ce voi încheia cariera de profesor, voi avea, în oaza de linişte a Sibiului, mai mult timp şi inspiraţie. Pentru că poezia a fost şi este adevărata mea viaţă.