César Vallejo urcă pe Machu Picchu

Nu pare deloc straniu, dimpotrivă, amestecul de arhaic și modernism, de apartenență la un anumit spațiu – Nordul, în cazul său – și universalitate, de diurn și nocturn, din poezia lui George Vulturescu. Recurența unor simboluri precum piatra, cuțitul, lupul/ lupoaica, ochiul orb, precum și prezența unor personaje fantaste precum Row, Maestrul jocului, Bătrânii stâncilor, trimiterile la texte biblice (Profeți, Ecclesiastul, Evanghelii), dar și la autori moderni (Blake, Nietzsche, Gide, Pavese, Rilke, Eminescu), înfrățirea, peste timp și peste spații, cu un poet precum César Vallejo, închinător la mineral, ca și el, îl fac ușor recognoscibil în ceata poeților din ziua de azi. Mai mult decât atât, există un suflu, o energie, care vin din adâncuri de istorie personală și de istorie a tribului său viscolindu-i versurile. Toate aceste elemente pot fi regăsite și în volumul său recent apărut la Limes-ul nostrum. (Mircea Petean)