Casa cu năluci (pref. de Constantin Dram)

Desigur, nici nu contează cât de mult se apropie materia narativă de re-sursele biografice ale unui autor care, într-adevăr, se trage din Țara Moților, fiind născut la Abrud. Ceea ce este cu adevărat important și meritoriu din perspectiva reușitei romanești, este modul în care un text, cu atribute formale și de conținut care îl apropie de subiectivismul relatării, reușește să configureze tot universul epic specific unei ficțiuni de reală calitate, reprezentând o posibilă reconversie (sau nu) a amintirii, aceasta fiind și una dintre provocările de forță ale romanului, care, de la un cap la altul, într-o lectură lipsită de asperități, plăcută prin cota substanțială de trăire a sentimentului, ne convinge de validitatea celor afirmate undeva pe parcurs: „Da, viața curge ca un râu, la început viforos, apoi, când ajunge la câmpie, mai leneș și mare parte din apa lui se risipește în pământul însetat și plin de riduri, de crăpături din cauza verilor toride. Totul are însă un început și-un sfârșit, o bornă de la care pleacă și un capăt, un final unde sună sinistru pustiul, singurătatea.” Constantin DRAM