Cadenţă pentru marş erotic. Cum am scris

„O prozatoare care evoluează fără plasă (Vezi dintr-odată, ştii dintr-odată, aşa cum fac naturile feminine)
deasupra contextelor, asumate şi însoţite cu paşi şi cadenţe personalizate, şi a conjuncturilor, disecate scurt, cu un rictus în colţul gurii. Înarmată până în dinţi (vezi bibliografia şi notele de subsol), ştie totul, ba şi ceva pe deasupra, despre ce este literatura, cum se scrie (Cu graţie. Cu plăcere. Cu bucurie.) şi cum se citeşte ea. În plus, fapt remarcabil, căci oarecum ic într-o epocă de gustoase refugieri în epoci de mult apuse, n-o incomodează trecutul care bântuie în voie printre înfăţişările prezentului, ştie că adevărurile sunt mai multe şi, nu de puţine ori, remaniabile. Iar rău şi binele îşi sunt, rând pe rând, cauză şi efect unul altuia, tot aşa cum viaţa şi moartea îşi potenţează reciproc însemnătatea în orice relatare expresivă despre om.” (Irina Petraş)