Atunci nimeni nu s-a tocmit/ Back then nobody haggled

Pentru un creștin, periplul în Locurile Sfinte capătă dimensiunea rugăciunii exprimată nu în cuvinte, ci cu toată ființa, substanța dumnezeiască a sufletului recunoaște în peisajul arid, dar încărcat de mistică, o simbolică întoarcere acasă. Astfel am citit cartea semnată de Tincuța Horonceanu-Bernevic despre Țara Sfântă, cu sentimentul că am participat nemijlocit la o taină la care autoarea ne ia ca martori privilegiați. Prin atingere de acele simboluri întemeietoare poezia se face rugăciune, o pace adâncă stinge toate războaiele știute și neștiute, inclusiv cele din sufletul fiecăruia. Tincuța Horonceanu-Bernevic reușește să transmită această emoție cu harul care se amplifică acolo unde „setea sufletului” primește picătura binefăcătoare a vieții fără pată și fără sfârșit.  (Adrian Alui Gheorghe)

P)