Cântul lacului

Străbătute de o viziune dureroasă, tragică asupra existenței, versurile lui Felix Rian Constantinescu par scrise la lumina întunericului, cum însuși se exprimă. Poetul resimte acut teroarea pură a spațiului închis și rezonează intens, patetic la semnele suferinței și durerii care marchează atât de profund viața lumii. Pornirile sale de o mare tandrețe înspre cele naturale pe care ar vrea să  să le îmbrățișeze într-un elan de o efuziune romantică neașteptat de puternică se traduc în delicate terține, care amintesc de tehnica haiku-lui. O poetică a contrastelor, așadar, căci disperarea, iluminarea, delirul, adeseori turnate în tulburătoare vârtejuri de imagini, sunt atenuate de nostalgia apolinicului. (Mircea Petean)