Cautare
HOME DESPRE NOI STIRI CUM CUMPAR? DESPRE LIVRARE CONTACT
INDEX AUTORI DOMENII Vezi cosul

Cartea de la Jucu Nobil - Petean, Mircea
BELETRISTICĂ/MAGISTER
973-7907-04-3
25.00 lei

Trilogia lui Mircea Petean este considerată proiectul liric de cea mai mare anvergură apărut în poezia românească după Revoluția din Decembrie 1989. Din mulțimea de comentarii care, adunate, pot alcătui un volum cel puțin de mărimea sa, reproducem câteva fragmente: „Mircea Petean a atins maxima altitudine și originalitate în Cartea de la Jucu Nobil care ar fi suficientă de a legitima pentru totdeauna un poet.” – Dumitru Chioaru „Astfel creația poetică a lui M.P. își dezvăluie o acoladă cuprinzătoare, îmbrățișând «teze și antiteze» lirice, cu o înrădăcinare exitențială de asemenea contradictorie, de la extazul primordial la angoasa ce i-a succedat, de la revărsarea materiei paradisiace, la sărăcia și «zgârcenia» materiei infernalizate, o sinteză totuși tonifiantă, «căci – pare-se – poeții sunt sarea din lacrima umanității»”. – Gh. Grigurcu „Mai puțin elegii și mai mult reverii regresive, poemele se nutresc dintr-un timp plin, al miracolului și al primordialității. Nu doar al unei primordialități biografice, ci și al uneia genezice, înscriind copilăria într-un scenariu mai amplu, cu urme din starea adamică a lumii. (...) rumoarea copilăriei mitice a acoperit la M-P. zgomotele cotidiene. Cartea de la Jucu Nobil e legatul unei lumi muribunde, un refugiu în amintire și în evocarea paradisiacă, un ultim exercițiu de recuperare a stării de grație.” – Al. Cistelecan „M.P. se dovedește un poet al acordurilor subtile, cucerind prin siguranța discursului, prin simțul nuanțelor și al proporțiilor. Cartea lui se citește cu aceeași încântare cu care – ghicim – a fost scrisă.” – Diana Adamek „Cartea de la Jucu Nobil pare să se pună, întreagă, în slujba acelei priviri (atipice pentru acest «sfârșit de mileniu») gata să descopere, încă, prospețimea frustă a universului în «obrazul tăinuit al lucrurilor», în «lumina amiezii », ori în «mănunchiurile de spice solare». O alchimie subtilă se află în profunzimea acestui volum ce împacă tonul elegiac (tonul cântecului și al celebrării lumii) cu concretețea adesea «poroasă» a imaginii (...)” – Sandală Cordoș „Mircea Petean tinde și el spre un postmodernism al său: unul care nu vrea să eșueze într-un joc gratuit sau într-o oglindire resemnată a devenirii entropice, ci unul dornic să redescopere, la capătul tuturor experiențelor și experimentelor, adevărul firii uitate și forme poetice capabile să îl exprime cât mai sugestiv.” – Ioan Milea „Deși cred că volumul reprezentativ, în sensul că într-adevăr original și pregnant, este Cartea de la Jucu Nobil (cu poemele sale fastuoase, ample, imposibil de trunchiat .” - Petru Poantă „Nu interesează dacă în centru se află Tezeu, ci doar ca «descinderea» și «înaintarea» să devină o experiențăcontinuă. Aceasta e miza poeziei lui M.P., care provoacă limbajul într-un fel care înseamnă racordarea echinoxismului la experiențele poetice de tip postmodern.” - Mircea A. Diaconu „Întregită cu această parte de inedite, care îi întărește caracterul de utopie întorasă spre mit, trilogia lui Mircea Petean s-ar putea situa zipologic în proximitatea celebrei Cărți de la Metopolis a lui Ștefan Bănulescu.” – Viorel Mureșan „Rod al unui sfert de veac, tripticul Cartea de la Jucu Nobil atestă o sensibilitate artistică inconfundabilă, un talent polimorf, viguros și riguros.” – Marcel Lucaciu „Cartea de la Jucu Nobil totalizează un deceniu de poezie a poetului clujean. Cu aceasta, volumul ajunge a fi nu numai o referință în cariera autorului, ci și în literatura română.” – Grigore Chiper “Ajuns la capătul aventurii sale poetice, Mircea Petean ăși dezvăluie adevărata sa natură: o sensibilitate romantic-vizionară exilată într-un limbaj crepuscular-postmodern.” – Andrei Terian „Jucu Nobil e un loc poetic în care îți poți descoperi umbra rătăcind «metaforal».” – Irina Petraș „(...) plăcerea ironizării tradiției, asumarea înaltă a repetiției (și Georgicele, și Bucolicele, și Anacreonticele s-au mai scris, demult, deja, pare să subînțeleagă la tot pasul autorul, dar – ce poezie este vreodată inovație absolută și nu risc al re-inaugurării rostirii?) se întâlnește fericit cu cu originalitatea vocii lirice care își figurează spațiul reprezentațional al ivirii subiectului în chip memorabil pentru istoria poeziei românești contemporane.” – Ioana Both