Cautare
HOME DESPRE NOI STIRI CUM CUMPAR? DESPRE LIVRARE CONTACT
INDEX AUTORI DOMENII Vezi cosul

Mircea Eliade. Mitul iubirii - Neagoș, Ion
BELETRISTICĂ/LITERATURĂ UNIVERSALĂ
978-606-799-036-2
15.00 lei

Iar exegeza lui Ion Neagoș este în întregime o astfel de lectură care – urmând calea arătată de configurația ipostazelor imaginare – străpunge mereu literalul pentru a dezvălui sensul spiritual. Iată de ce, atât în intenție cât și în desfășurarea sa, interpretarea propusă este una de tip hermeneutic (vederea semnelor și descifrarea lor ca simboluri textuale), dar și fenomenologic (în măsura în care pune în lumină sensul a ceea ce se revelează ca apariție mărturisitoare). Înainte de toate însă, trebuie subliniată dimensiunea mistică a exercițiului comprehensiv. Într-adevăr, înțelegerea nu e preocupată de planul pur estetic al creației eliadești, ci îl depășește constant înspre un orizont mistic în care se absorb magicul, miticul și raționalul însuși. (…) Asistăm, în lumina acestor scurte notații de ordin teoretic, la subtile analize „ezoterice” ale textelor amintite, la fine sondări ale semnificațiilor de profunzime, care merg uneori până la deplierea unor nuanțe al căror desen filigranat oferă neașteptate revelații. (Dorin Ștefănescu) Ion Neagoș pare a-și fi scris eseul după o transformare aproape carnală a „absorbției” și mistuirii creației eliadești atât prin spirit, cât și prin „corpul” emoțional. Așezarea lentă, decantarea perenului, precum și a specificului, a unei grafici generale a gândirii și „poeticității” lui Eliade, este – credem noi – efectul unui foarte îndelung travaliu de receptare, mistuire/ decantare afectivă și apoi de cristalizare fără de ezitări a liniilor generale și în același timp și fin-esențiale eliadești. (…) De fapt, Neagoș face ceea ce orice eseist/ filozof de marcă ar trebui să facă: el încearcă „să povestească” însoțit de lista citatelor-semnificative, pare a se adresa unui auditoriu, pe care vrea nu atât să-l „lumineze”, cât mai ales să-l călăuzească cu admirabilă răbdare și claritate a expunerii prin labirinturile eliadești, lăsându-i apoi brusc mâna, spre a-i mijloci raportări potrivite subiectivității lui specifice. (Andrei Zanca)