Editura Limes | Eveniment editorial
14948
post-template-default,single,single-post,postid-14948,single-format-gallery,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,columns-3,qode-child-theme-ver-1.0.0,qode-theme-ver-13.8,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,wpb-js-composer js-comp-ver-5.4.7,vc_responsive

Eveniment editorial


Dragi prietenei,

a venit vremea să vă prezint o carte de poezie de o valoare cu totul ieșită din comun. Este vorba despre „Joi spre miercuri” de Dorina Șișu. Câteva date despre autoare, pentru început:
Dorina Şişu s-a născut la 30.10.1971. Absolventă a Universității „Transilvania” din Braşov, Facultatea de Litere. Din anul 2011 locuiește în Dublin, Irlanda. Director și fondator al revistei de cultură „Itaca”, Dublin (2013). Coordonator şi fondator al Centrului de promovare „Itaca” – Dublin, începând cu anul 2012. Inițiator, fondator și donator al Bibliotecii „Fănuş Neagu”, Dublin (2011). Coordonator al concursului literar „Peregrinări”, proză scurtă, organizat bi-anual în Dublin, cu participare internațională. Coordonator al Distincțiilor revistei „Itaca” pentru Cartea anului – Diaspora, (2016). Membru fondator al „Itaca organization Dublin” (2017)

Iată și opinia mea și a lui Al. Cistelecan, care apar pe coperta IV a cărții:

E destulă exasperare în tăietura de șiș a versurilor Dorinei Șișu (numele ei pare a fi predestinat!) și o sfântă furie; e multă lehamite, oboseală și durere mută, oricât ar încerca ea să le ascundă, să le îngroape într-un nor de cuvinte, ele tot răzbat prin interstițiile poemelor sale, cu puternice accente sociale, care adună fragmente de dialog cu o ființă apropiată, la fel de marginală ca ea, mânată de aceeași dorință perversă de viață ca ea, într-o lume masificată, înstrăinată, încenușată, în care și-au strămutat iluziile amândoi; în imaginea pescarului care așteaptă absent pe țărmul oceanului se adună perfect, ca într-un nod, întreaga rețea de sensuri și obsesii a acestei cărți de versuri teribil de neliniștitoare…
Sublim este faptul că poeta își asumă umanitatea, așa ulcerată cum e ea, cu o tărie de caracter înscrisă în gena supraviețuirii naivilor dintotdeauna, dar și cu certitudinea că mari modificări nu se vor produce curând… (Mircea Petean)

O poetică indignado ține în vervă poemele Dorinei Șișu din Joi spre miercuri. Furioasă, exasperată, rănită, Dorina strigă, zgârie și se zbate pe marginea subțire și fluidă dintre mânie și disperare; o disperare care devine mânie și o mânie care se topește în disperare. E o convulsie (socială, spirituală, afectivă) prelucrată ca revoltă declamată, la rândul ei, cu patosul directeții, frust și abrupt, pentru a-i reține toată căldura autenticității imediate. Dar fondul din care țâșnesc aceste violențe este unul traumatic; din rană ies apostrofele și cinismele defensive ale Dorinei; din cuvinte rănite și batjocorite, „pe care le-au călcat toți în picioare/ cu cizme germane înalte și negre”, și – deopotrivă – din vise strivite și din fragilitatea victimei: „răscumpără-mă dragul meu/ vocea mea e mai mult un ecou prelungit din visele tale”. Afecte întoarse în resentiment, poemele Dorinei sunt o poetică reactivă, un răspuns la acuitatea strivirii.
Al. Cistelecan

No Comments

Post A Comment