Editura Limes | Cărțile limesiene ale Ioanei Sandu
14966
post-template-default,single,single-post,postid-14966,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,columns-3,qode-child-theme-ver-1.0.0,qode-theme-ver-13.8,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,wpb-js-composer js-comp-ver-5.4.7,vc_responsive

Cărțile limesiene ale Ioanei Sandu


Prieteni dragi,

acum, în dricul verii, a apărut la LIMES o carte de poeme cu totul și cu totul deosebită. Se cheamă „Safire și îngeri” și este semnată de IOANA SANDU.
Antologia Ioanei, căci despre o antologie de autor este vorba, cuprinde poeme din toate cărțile ei anterioare, precum și un grupaj masiv de inedite.
Ea recidivează, căci anul trecut i-a apărut, în aceeași colecție – MAGISTER – dedicată celor mai importante figuri al poeziei românești a zilelor noastre, excelentul volum „Tiparul dinăuntru”.
Pe Ioana am cunoscut-o față către față abia după apariția acestei cărți. S-a întâmplat – se putea altfel? – la sfârșitul ceremoniei de lansare a unei alte cărți, întâmplare petrecută la București, într-o ambianța aristocratică, numai bună pentru un eveniment ca acesta, nu-i așa?
Ioana mi-a părut atunci a fi o ființă cu o inimă uriașă, căreia suferința i-a conferit o nemaipomenită noblețe.

Iată și câteva judecăți despre poezia ei:
Între noblețe și tandrețe se află toate cuvintele poeziei Ioanei Sandu (…). Extazul senin al poetei, cu argumentele lui de lirism, și nu lupta haotică o salvează de la pierdere și o înscrie în miracol. Extazul, prin poezie căpătat, e calea spre sine, una cu calea spre cer. Pentru fiecare trăire, amânare, mulțumindu-I. Frumusețe și armonie, toate petrecându-se în suflet, pe suprafața culmilor lui și în adâncul văilor lui. Poezia este locul, este punctul de sprijin găsit și păstrat de puțini, dar și hrana curată, dar și roua din priveliști, dar și răbdarea de a ne îngândura și răbda. Cu neputință altfel de arătat toate acestea la un loc. Poezia o face în deplină libertate și iubire, după exemplul Celui ce pe toate le face… (CONSTANȚA BUZEA)

In aceste vremi ale noastre, de joasă corporalitate a unei lirici din care armonia și frumosul au fost izgonite, vei descoperi, cititorule, în versurile Ioanei Sandu, în clasica lor măsură și secreta muzică, un iezer de limpede prospețime, vei recunoaște autenticitatea talentului și o îndelungată stăpânire a meșteșugului, farmecul unei majore personalități lirice. (BARBU CIOCULESCU)

Cu picioarele pe pământ și cu gândul la Dumnezeu, poeta vede realitatea înconjurătoare ca pe un tablou alcătuit din alte „tablouri fugare” ce lasă o amintire de-o clipă grație percutanței unei reflecții conținând un diamantin grăunte de adevăr. Ioana Sandu nu este o poetă mistică nici religioasă: invocarea, rugăciunea către Dumnezeu țâșnesc involuntar în aspirația de a se racorda la planurile superioare, vizând o nouă abordare lirică. (VICTORIA MILESCU)

(…)Soluția aproximată e a atingerii unei stări de smerenie și luminozitate lăuntrică, de elevație spirituală realizată prin conjugarea eforturilor de întoarcere spre sinele profund a subiectului cu reperele pure ale lumii din jur („intri în poienile cerului /duhul verde te ridică”), într-un spațiu definit ca „loc transparent”. (ION POP)

.(…)Duhul ortodoxiei care gândește cu inima însuflețește versurile acestea în care detaliile naturiste traduc impecabil o seninătate a spiritului în stare să risipească cu desăvârșire învolburările dinlăuntru: „astfel nu cazi în umilință//te alegi cu smerenie”. (MIRCEA PETEAN)

No Comments

Post A Comment